Vineri 19 Ianuarie 2018
Text Size

Nu știu de ce dar tot ceea ce am spus sau făcut în ultimele zile a fost înțeles greșit. Mulți s-au smintit și chiar mi-au pus în spate lucruri pe care nu le-am spus, nu le-am făcut și nici nu le voi face vreodată dar pentru care sunt lovit de dragul senzaționalului.

Nu știu de ce unii oameni vor cu orice preț ceva senzațional și nu știu să aprecieze corect lucrurile frumoase și simple, nu cunosc valoarea inestimabilă a prieteniei ori a dragostei adevărate și sincere, a dragostei frățești pentru aproapele.

La început nu m-am tulburat și nici nu m-am temut „Să spună ce or vrea, nu îmi pasă, Hristos e cu mine, prietenii și frații mei știu cine sunt, nu am greșit nu am de ce mă teme“, mă rugam doar să nu fiu sminteală celor din jur, ce nu mă cunosc. Eram liniștit. Dar deodată mi-am dat seama de un lucru de care îmi păsa cu adevărat și care mă doare încă și acum când vă scriu acestea și anume că în goana omului modern după o viață mai bună, după ceva mai ușor, mai bun, mai ieșit din comun, ma senzațional, uităm bucuria lucrurilor simple, uităm să îi respectăm pe cei din jur, să fim oameni și să iubim sincer. Mi-am dat seama pentru o clipă că toată tulburarea acestei lumi izvorăște din neputința oamenilor de a iubii. Că unii oameni ai zilelor noastre nu sunt capabili să înțeleagă dragostea pe care Dumnezeu o trimite în viața lor prin aproapele. Era greu să înțeleagă ce spun pentru că uitaseră ce înseamnă să iubești, uitaseră acel sentiment al copilăriei când îi spuneau cu atâta drag mamei sau bunicii „Te iubesc“, când împărțeau tot ce aveau cu cei din jur ori erau gata să facă orice pentru un adevărat prieten, acea frumoasă perioadă a copilăriei când se certau pentru lucruri simple dar se împăcau la fel de repede cu multă bucurie și dragoste. Uitaseră de fapt ce înseamnă iubirea în simplitatea ei minunată.

Multe din sufletele de azi prinse în valurile vieții, maturizate mult prea devreme uită că în sufletele lor trebuie să păstreze mereu inocența și bunătatea copilăriei. Pentru mulți din zilele noastre e foarte ciudat să iubești sincer și ești considerat nebun dacă îi spui aproapelui tău cu sinceritate că îl iubești. De fiecare dată când un lucru este prea frumos, prea înalt sau depășește capacitatea noastră de a înțelege, ne smintește, îl considerăm ceva rău, nebunesc, avem tendința de a ne apăra, de al respinge, de a arunca cu pietre, ori de a simplifica lucrurile pentru al aduce la nivelul nostru, riscând astfel să pierdem esența și astfel prefacem dragostea lui Dumnezeu și a aproapelui în motiv de sminteală, ajungem așa cum spunea și Părintele Savatie Baștovoi, un ieromonah Basarabean la „Dragostea care ne smintește“

Ne smintim ușor și avem tendința de a preface cel mai frumos sentiment pe care Dumnezeu l-a pus în zidirea umană întrun lucru exagerat, nefiresc, pătimaș ori pe care îl oferim selectiv doar celor apropiați și uneori în funcție de propriile interese și celor din jur însă așteptând mereu ceva în schimb.

Gândul că puțini dintre noi mai știu astăzi să iubească sincer, curat și necondiționat că lumea în tulburarea ei uită că a fost creeată de Dumnezeu din iubire și pentru a iubi m-a tulburat profund și m-a făcut ca vreme de câteva ore bune să plâng în sinea mea de mila lumii ce uită să iubească și să vreau să mă retrag undeva în vârf de munte unde să rămân singur cu Dumnezeu singurul care putea mă putea înțelege deplin ce simt, fără a se sminti căci El știa clar câtă dragoste a pus în inima mea. Îmi era greu dar pentru o clipă simțeam că Dumnezeu își făcuse casă și se coborâse în sufletul meu pentru a mă întări.

Au fost și câțiva oameni ce mi-au stat alături fără a se smintii de prietenia și dragostea ce ne leagă căci inimile lor nu au fost tulburate de sminteala acestei lumi unde toate sunt pe dos ci au păstrat cu multă bucurie bunătatea și inocența copilăriei lor și au văzut un dar de la Dumnezeu în dragostea frățească pe care El le-o oferă prin fiecare din cei ce îi înconjoară.

Azi este Praznicul Pogorârii Sfântului Duh și în toate bisericile a fost săvârșită „Vecernia plecării genunchilor“ cu 8 rugăciuni pe care preoții și ierarhii le-au rostit îngenunchiați cu inima plină de smerenie pentru întreaga lume. De aceea îngenunchind și eu înaintea lui Dumnezeu îl rog să trimită peste noi toți Darurile Sfântului Duh care cu limbile Sale de foc să ardă toate patimile sufletelor noastre și să reaprindă în noi flacăra iubirii după Dumnezeu și după aproapele, izvorul faptelor bune, ca iubind să ne mântuim cu toții prin bunătate și credință.

Vizitatori

45.4%Romania Romania
12.5%Republic Of Moldova Republic Of Moldova
7.9%Italy Italy
6.8%United States United States
6.8%Germany Germany
4.5%United Kingdom United Kingdom
4.5%Spain Spain
2.2%Canada Canada
1.1%Portugal Portugal
1.1%Ukraine Ukraine

Today: 2
Yesterday: 2
This Week: 10
Last Week: 27
This Month: 50
Last Month: 96

Comentarii recente

  • Asociația Umanitară „Alexandru Damian“, un strop de lumină și alinare în viața copiilor bolnavi de cancer

    • Roxana Popescu 12.05.2014 14:59
      Un articol foarte frumos. Pentru cei care sunt interesti sa fac voluntariat va recomand sa intrati ...
  • Cât costă un site?

    • Răzvan Ciule 28.09.2014 19:45
      Stimate domn vă mulțumesc pentru comentariu si va respect opinia, totuși consider că este necesar ...
       
    • anomim 09.04.2014 00:18
      :cry: gazduire 5 euro pentru un magazin virtual?:D si ssl? si vps, si cpu si baze de date serioase, si ...

Copyright © 2008-2014 All Rights Reserved. Toate drepturile asupra acestui site aparţin lui Răzvan Ciule. Pentru preluarea sau publicarea informaţiilor de pe acest site pe alte pagini vă rugăm să contactaţi autorul utilizand datele din cadru secţiunii de contact şi să precizaţi sursa. Orice modificare sau preluare a conţinutului fără consimţământul autorului reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii.

SEO monitor