Marți 21 Noiembrie 2017
Text Size

profesor elev

Mrd teolog Răzvan-Florin Ciule

Specializare Teologie Practică

Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Șaguna din Sibiu

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.“

Dacă în primii ani de viață membrii familiei sunt principalele modele ale copilului, odată cu integrarea lor în sistemul educațional, ordinea este adese ori schimbată, copilul văzând adesea în dascălul său un adevărat model de cunoaștere, căreia vrea să-i urmeze în înțelepciune, profesorul  fiind adesea considerat un for superior în domeniul cunoașterii.

Conștientizînd așadar respectul, autoritatea și importanța de care se bucură în viața elevilor, dar și responsabilitatea extraordinară ce constituie un sine qua non în activitatea oricărui cadru didactic, dascălul este chemat să caute și să găsească mereu cele mai bune metode de expunere și tranmitere a cunoștințelor și a modelelor necesare oricărui tânăr aflat în formare. Însă dincolo de aspectul de transmitere a unor cunoștințe teoretice acumulate în timp, dascălul trebuie să fie în permanență un model pentru elevii săi, punându-le înainte tot ceea ce are el mai bun, mai frumos și mai curat. Astfel el va arăta nu numai un amplu ansamblu de cunoștințe ci va reuși să transmită elevilor un întreg sistem de valori călăuzindu-i astfel spre adevărata înțelepciune ce va face din ei oameni vii și responsabili ai societății de mâine.

În activitatea sa pedagogul trebuie să ofere tinerilor săi elevi nu doar o bază informațională temeinică ci mai ales grija, dragostea și susținerea atât de necesară în dezvoltarea oricărei persoane. El este chemat să fie luminător al sufletelor și al minților noastre, călăuză spre adevăr, liman și asemeni unui bijutier să șlefuiască sufletele și mințile noastre, îndreptând sau îndepărtând de la noi și eventualele noastre neputințe și scoțând la lumină noi nuanțe și culori de care uneori noi nici măcar nu eram conștienți că le avem.

Dar prntru a reuși cu adevărat să împlinească o lucrare atât de înaltă ca aceasta, dascălul trebuie să aibă chemarea și ajutorul lui Hristos, Cel care este izvor a toată înțelepciunea[4] Asemeni Blândului Păstor ce păzește turma cea vie și își pune viața pentru oile Sale[6] pentru ca mai apoi urmând dascălilor lor și mai ales Lui Hristos să se arate și aceștia a fi luminători ai lumii[8]. În fiecare clipă a activității sale învățătorești, profesorul este pus în felurite situații și cunoaște nenumărate tipuri de personalități însă la fel ca și Mântuitorul Hristos sunt provocați să se adapteze la personalitatea și nevoile fiecărui elev, găsind pentru fiecare cuvântul adecvat pentru a-l ajuta să crească în înțelepciune. Chiar dacă nu este deloc plăcut uneori pentru a ajuta la îndreptarea și înțelepțirea elevilor aflați în formare ori pentru a-i feri de pericole ori căderi mai grave, pedagogii sunt nevoiți să îi mustre pe elevi. Însă chiar și atunci când mustră greșelile elevilor ei trebuie să arate blândețe și dragoste față de aceștia. În acest fel dincolo de gustul amar al mustrării profesorii trebuie să transmită elevilor dragostea pe care Dumnezeu a pus-o în inima lor pentru ei.

Despre înalta lucrare înfăptuită de dascăli  dar și despre modul în care aceștia trebuie să trateze elevii ne vorbește și Sfântul Ioan Hrisostom care arată foarte clar „Nu trebuie să ocărim, să tăbărîm cu gura, ci să sfătuim. Nu trebuie să vorbim de rău, ci să povăţuim. Nu trebuie să cri­ticăm cu trufie, ci să îndreptăm cu dragoste. Cînd judeci pe altul, fără cruţare, pentru păcatele lui, nu-1 pedepseşti pe el cu cea mai grea pedeapsă, ci pe tine.“[10] Același Sfânt Părinte arată „blândețea este mai puternică decât violența”[12] și să provoace mereu elevii să fie în permanență vii, treji și activi, împărtășind tuturor din lumina sufletului.

Lucrarea dascălilor este una de o importanță esențială deoarece ei sunt cei care alături de familie și biserică pun temelia poporului român de mâine. Ei sunt cei care, împreună cu părinții și preoții, călăuzesc tânărul spre a se bucura de viață spre a se înțelepți, spre a înflori și spre a aduce roade bune în societatea și în Biserica din care facem parte. De aceea fiind unii dintre cei care prin lucrarea lor transmit mai departe înțelepciunea sunt vrednici de respectul, de dragostea și recunoștința noastră. Prin munca și jertfa adevăraților dascăli care și-au înțeles adevărata vocație și chemare și anume aceea de a transmite cu dragoste, răbdare, demnitate și smerenie înțelepciunea și valorile primite de la Hristos prin înaintașii lor (părinți, dascăli și preoți), prin exemplele oferite de sfinți,  ori prin propriile experiențe de viață trăite alături de cunoscuții lor, acești oameni minunați reușesc să transmită și să nască valori oferind nenumărate șanse lumii.

Afirm acest lucru cu nespusă speranță și bucurie cunoscând faptul că purtându-L pe Dumnezeu în suflet și având o temelie bună, omul devine vas ales al harului și lucrării lui Dumnezeu și Acesta îl poate chema spre săvârșirea unor lucrări înalte, putând oricând să facă din el un dascăl, un preot, un medic, un om de cultură ori un muncitor iscusit. Mulți oameni ai culturii române și universale au afirmat că lucrarea lor se datorează unor dascăli dedicați,  unor oameni providențiali care i-au descoperit, au crezut în ei și i-au susținut.

Ce poate fi oare mai măreț și mai frumos decât să știi că prin munca, dragostea și harul pe care Dumnezeu le-a pus în tine ai contribuit fie și măcar puțin la bucuria și formarea a mii de oameni și la progresul societății și lumii din care faci parte? E foarte adevărat că sistemul are ca oricare instituție și disfuncționalități, probleme și persoane care nu au înțeles măreția lucrării lor însă aceste cazuri constituie excepții, cazuri izolate ce țin de slăbiciunea firii umane, oameni pentru care suntem chemați în permanență să ne rugăm, să îi iertăm și să îî ajutăm, oferindu-le noi înșine un exemplu de dragoste și jertfelnicie.

După ce am vorbit pe larg despre lucrarea și importanța dascălului în viața elevilor, despre responsabilitățile și bucuriile unui dascăl se cade a ne muta atenția  și asupra tinerilor lui Hristos, cei care reprezintă nucleul școlii.

Pentru a putea vorbi în mod real și autentic despre relația dintre elevi și profesori trebuie să pornim de la respectul reciproc pe care ambele părți sunt chemate să și-l acorde. Dacă ambele părți reușesc să înțeleagă că fiecare om poartă în el chipul și  asemănarea lui Dumnezeu, atunci vom putea cu adevărat să îî respectăm, să-i iubim, să-i ajutăm, să-i susținem și să-i însoțim în drumul spre cunoaștere.

Pe lângă familia trupească Dumnezeu a rânduit ca omul să fie integrat și în alte două comunități, aceea a școlii și a Bisericii, care extind și desăvârșesc familia completând lucrarea de desăvârșire a tânărului. În școală elevul învață că nu este singur, că împreună cu dascălii și colegii lui formează un colectiv că împreună sunt mai puternici, că fiecare gest are urmările sale și mai presus de toate că sunt o mare familie și împreună sunt parte a trupului tainic a lui Hristos.

Înțelegând că Dumnezeu a așezat dascălii pentru a ne fi călăuză și purtători de grijă ca niște părinți se cuvine a cinstii și respecta pe mai marii noștrii de aceea vă îndemn cu tot dragul să le fiți supuși și ascultători cinstindu-i ca pe niște părinți ori prieteni ce vă doresc binele.

Sunteți curați și frumoși și plini de curaj, ați pornit în căutarea înțelepciunii, sunteți tineri, frumoși, curați și Hristos vă vrea lângă El. Vă aflați la cea mai frumoasă etapă a vieții și plini de speranțe vă avântați în valuri sperând că puteți aduce o contribuție la o lume mai bună.

.  Să îndrăznim să dăm un sens vieții noastre, oferind lumii și lui Dumnezeu tot ceea ce e mai bun și mai frumos fiind prilej de bucurie și cinste părinților noștri să nu uităm că noi suntem un dar a lui Dumnezeu pentru părintii noștri dar și un dar al părintilor noștri pentru Dumnezeu.

Tinerețea este darul lui Dumnezeu pentru voi, este perioada în care dorim cel mai mult sa ne descoperim pe noi înșine, lumea și pe Dumnezeu, perioada în care asemeni lui Petru pășim pe mare și credem că putem schimba întreaga lume, perioada în care noi suntem cei mai frumoși, mai curajoși în care ne facem o mie de vise și ne aruncăm în valuri fără teamă pentru a le împlini, dar și perioada în care mânați de dorința de a fi mai mari, mai tari, mai altfel, ne putem pierde, dacă nu il avem pe Hristos ca liman al tinereții noastre.

Exprimați-vă opinia cu curaj și demnitate, iubiți adevărul și fiți înțelepți, ascultați cu răbdare sfatul părinților și dascălilor și puneți-l la inimă. Acum când sunteți pe băncile școlii luați tot ceea ce e mai bun și chiar dacă uneori mai greșim să nu deznădăjduim ci să cerem lui Dumnezeu să plinească lipsurile și neputințele noastre și dascălilor și părinților să ne stea alături.  Chiar dacă nu suntem desăvârșiți să nu deznădăjduim și să încercăm mereu să urcăm mereu spre desăvârșire.

Să ne ajute Bunul și Milostivul să trecem prin anii de școală având cât mai multe roade bune spre bucuria dascălilor, a părinților, a noastră și Slava lui Dumnezeu dar mai presus de niște note foarte bune, care să oglindească cunoștințele noastre să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru toți oamenii minunați care ne-au fost modele și călăuze, părinți, dascăli și prieteni, oferindu-ne o parte din cunoștințele lor. Să-L rugăm ca în fiecare zi a vieții noastre să ne arătăm vrednici urmași ai săi și ucenici ai dascălilor noștri depășind cu succes adevăratele examene ale vieții: acela al omeniei, a bunului simț, al credinței, al dragostei, al dreptății și cu suflet luminat să dobândim adevărata înțelepciune și să aflăm răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos fiind părtași la bucuria Raiului.

Ca un ultim gâmd aș vrea să mulțumesc plin de recunoștință părinților care m-au susținut mereu, dascălilor care au crezut în mine și mi-au împărtășit din înțelepciunea lor pe tot parcursul perioadei de studii atât în cadrul  Școlii Gimnaziale ,,Ghe. Lazăr,, din Zalău, a Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Trei Ierarhi“ din Zalău și apoi minunatei familii din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă Andrei Șaguna din Sibiu. Oameni minunați care au văzut în scaunul rulant pe care îl folosesc un car de foc ce mă poartă spre Hristos, oameni care au crezut și cred în mine și care citind în inima mea Harul și Chemarea lui Dumnezeu m-au ajutat să o împlinesc, m-au povățuit și au descoperit în mine talanți de care nici nu aveam cunoștință. Fără încurajările, încrederea și dragostea lor nu aș fi avut azi bucuria de a vă așterne plin de emoții, dragoste și recunoștință aceste rânduri.

Dau slavă lui Dumnezeu și mulțumesc și Lui și coordonatorilor care mi-au îngăduit șansa de a vă pune la suflet aceste gânduri.

Bibliografie

Izvoare

Biblia sau Sfânta Scriptură. Tipărită cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997.

Literatură patristică

Ioan Gură de Aur, Sfântul, Omilii la Coloseni XIX, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1984.

Idem, Comentariile sau explicarea Epistolei către Efeseni a celui întru sânţi părintelui nostru Ioan Hrisostom, arhi-episcopul Constantinopolului, trad. de Arhim. Theodosie Athanasiu, Iași, 1902.

Idem, Tratat despre preoţie, trad. Pr. Prof. D. Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987.

Idem, Problemele vieţii, trad. Cristian Spătărelu, Edit. Egumeniţa, Galaţi, 2007.

Idem, Omilii şi cuvântări despre educaţia copiilor, Comentariul la Epistola către Efeseni, Omilia XXI, trad. de Pr. Marcel Hancheş, Edit. Marineasa, Timişoara, 2005.

Idem, Cuvinte alese, Edit. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002.

Idem, Omilii la Epistola către Romani, Omilia 1, P.G. 60, col. 391.

Idem, Omilii la Epistola către Coloseni, Omilia 9, P.G. 62, col. 361.

Idem, Despre feciorie. Apologia vieţii monahale. Despre creşterea copiilor, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001.

Părinți și scriitori Bisericești- Sfantul Ioan Gura de Aur - Scrieri III, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1984.

Literatură secundară

Jacques-Paul Migne –Patrologia Greacă vol 57, trad Pr D Fecioru

Jacques-Paul Migne –Patrologia Greacă vol 61, trad Pr D Fecioru

Macarenco, A.S., Texte pedagogice alese, Edit. Cartea Rusă, Bucureşti, 1949.

Ţîrcovnicu, Victor,  Popeangă, Vasile, Pedagogie generală: manual pentru liceele pedagogice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971

Răsvan, Ioan, Remus, Ideile pedagogice în viziunea Sfântului Ioan Hrisostom și relevanța lor astăzi, Edit. Astra Museum, Techno Media, Sibiu, 2013.


 

 

Vizitatori

52.6%Romania Romania
12.5%United States United States
9.5%Italy Italy
4.1%France France
3.5%Republic Of Moldova Republic Of Moldova
2.9%Spain Spain
2.3%United Kingdom United Kingdom
1.7%Germany Germany
1.7%Russian Federation Russian Federation
1.1%Ukraine Ukraine

Today: 1
Yesterday: 6
This Week: 7
Last Week: 29
This Month: 108
Last Month: 114

Comentarii recente

  • Asociația Umanitară „Alexandru Damian“, un strop de lumină și alinare în viața copiilor bolnavi de cancer

    • Roxana Popescu 12.05.2014 14:59
      Un articol foarte frumos. Pentru cei care sunt interesti sa fac voluntariat va recomand sa intrati ...
  • Cât costă un site?

    • Răzvan Ciule 28.09.2014 19:45
      Stimate domn vă mulțumesc pentru comentariu si va respect opinia, totuși consider că este necesar ...
       
    • anomim 09.04.2014 00:18
      :cry: gazduire 5 euro pentru un magazin virtual?:D si ssl? si vps, si cpu si baze de date serioase, si ...

Copyright © 2008-2014 All Rights Reserved. Toate drepturile asupra acestui site aparţin lui Răzvan Ciule. Pentru preluarea sau publicarea informaţiilor de pe acest site pe alte pagini vă rugăm să contactaţi autorul utilizand datele din cadru secţiunii de contact şi să precizaţi sursa. Orice modificare sau preluare a conţinutului fără consimţământul autorului reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii.

SEO monitor