Vineri 19 Ianuarie 2018
Text Size

În cele ce urmează cu îngăduința unui bun prieten și frate de suflet aș vrea să vă supun atenției o mărturie de suflet a unui tânăr ce până nu demult era atras de fumat și droguri, își dorea să fie tare și alesese calea ușoară. Acum însă este voluntar la mai multe organizații precum Crucea Roșie, Cpeca, Caritas Catolica și Famisaj. Acum vine în fața tinerilor spunându-le de ce să NU FUMEZE, SĂ MI BEA ȘI SĂ NU CONSUME DROGURI. AZI VINE ÎN FAȚA LOS PUNÂNDU-LE CĂ BĂRBĂȚIA SE CÂȘTIGĂ ALTFEL.

„Mă numesc Chiș Gabriel, sunt un tânăr elev al Colegiului Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian“, având o vârstă de 19 ani. Locuiesc în cartierul „Dumbrava Nord“ , un cartier al orașului Zalău.

Trăiesc într-un imobil cu patru etaje, într-un apartament cu doua camere alături de mama mea și fratele meu, tata fiind decedat de aproape 2 ani.

Am scris aceste lucruri deoarece fiind presat de timp din cauza apropierii examenelor de bacalaureat și neputând să le acord persoanelor care se ocupa cu această activitate un interviu filmat însă sper că ceea ce am scris să fie folositor. Am început sa fumez încă de la o vârstă destul de fragedă, având doar 12 ani când am fumat prima mea țigara împreună cu un prieten. După acea țigară am început sa devin un fumător pasiv, fumam câte 3 – 4 țigări pe zi deoarece încă nu eram obișnuit cu gustul ce mi-l lasă în gură. Fiind mic, neavând încă mintea coaptă credeam ca faptul că fumez mă făcea să par mai matur, văzând ca adulții fumau, credeam că voi primi un respect aparte și că ceilalți copii se vor teme de mine însa acest lucru nu s-a adeverit; faptul ca fumam nu mă schimba în bine cum credeam eu ci ma schimba în râu. Tatăl meu s-a lăsat de fumat deoarece nu vroia ca eu să cad prada viciului sau, însa când s-a lăsat el de fumat era prea târziu deoarece eu deja fumam. Nu m-am simțit bine din acest punct de vedere deoarece îmi era rușine să vorbesc cu părinții mei după ce fumam, îmi era frică să nu se simtă fumul de țigară cu care îmi era îmbibată haina.

Faptul că fumam credeam că mă ajuta în momentele când eram nervos, supărat sau stresat. În acele momente neplăcute credeam ca toate răspunsurile se aflau în acea țigară pe care o fumam. Imediat după ce terminam de fumat țigara credeam ca ma aflu într-o altă lume lipsită de stres și nervi, însă era doar o halucinație datorată faptului că nicotina mă făcea sa cred acest lucru.

Părinții mei îmi spuneau adesea că prin fumat îmi demonstrez prostia și slăbiciunea deoarece eu îmi arătam grandomania prin acea țigară aprinsă pe care o țineam strident intre două degete de la mâna dreaptă , trăgând din ea cu o mândrie de parca ce lucru bun făceam. Prietenii mei mă îndemnau să fumez cât mai mult, acei prieteni fiind dintr-un anturaj foarte prost, deoarece oricare persoană, indiferent din ce familie se trage, poate cădea victimă viciilor din cauza anturajului în care se află. Eu am avut ghinionul să fiu într-un astfel de anturaj care nu făcea nimic altceva decât sa bea și sa fumeze toata ziua.

Cu puțin noroc și multă dragoste dăruită de către părinti, frate și prietenii mei adevărați, am reușit să mă las de fumat și aproape să uit de acele zile neplăcute din viața mea în care îmi mințeam părinții că nu îmi irosesc banii de buzunar pe țigări.

Astăzi pot spune cu mândrie că nu mai fumez și nu mai simt nevoia de a fuma. Încă am prieteni care fumează și care la câte o petrecere îmi mai întind mâna cu pachetul de țigări și mă îndeamnă să aprind o țigară și să fumez însă ii refuz deoarece nu doresc să cad din nou pradă viciului.

Cât despre alcool și băuturi spirtoase, am început sa beau încă din clasa I însă nu beam foarte mult deoarece beam doar împreună cu tata câte un păhărel ocazional.

Ajungând în perioada de adolescență, dorind sa devin și eu bărbat, am ales din nou cărarea greșită, am scăpat de „dependența“ de tutun și am dat în cea a alcoolului.

Totul a început de la petrecerea de onomastică a unui prieten unde m-am îmbătat pentru prima oară în viața mea. A fost ziua când s-a dat “STARTUL” perioadei alcoolului din viața mea. Din acea zi am început sa beau în fiecare zi câte o bere, un pahar de vin împreună cu băieții de la bloc. Pe la vârstă de 15 ani deja eram un „titan“ al băutului de alcool, deja nu puteam rezista tentației alcoolului, vroiam să beau cât mai mult zilnic. Pe la vârsta de 17 ani a fost apogeul perioadei alcoolului. Era ziua mea de naștere când m-am decis să sărbătoresc alături de prietenii cei cu care mă duceam să beau zilnic. Fiind ziua mea de naștere am zis ca nu o voi face lată însă acest lucru avea să se întâmple, datorită imaturității mele am băut prea mult alcool ajungând să vărs, să am amețeli și chiar sa leșin. Timp de patru zile nu am putut face nimic după acea noapte neagră a vieții mele. Stăteam în pat parcă eram paralizat, mă mișcam greu parcă eram un robot care nu are o alimentare corespunzătoare, când intra unul dintre părinti în camera îmi acopeream fata de rușine și începeam sa plâng.

Acea zi a fost ziua în care l-am dezamăgit pe tatăl meu, acea zi a fost ziua în care tatăl meu nu a mai fost mândru de fiul său cel mic, a fost ziua decăderii mele în ochi propriului tată. Văzând dezamăgirea în ochii plini de lacrimi ai tatălui meu mi-am dat seama că nu mai eram fiul cel cuminte și silitor pe care tatăl meu il lăuda tuturor când era întrebat de cei doi băieți ai lui. Atunci mi-am zis în minte “Ești un mare prost! Cum ai putut să faci toate lucrurile acelea? “ și în fiecare zi încercam să îl fac pe tatăl meu să fie mândru de mine din nou, însă din păcate nu am reușit acest lucru deoarece Dumnezeu m-a pedepsit pentru toate păcatele mele luându-mi tatăl și chemându-l alături de El.

După moartea tatălui meu toți prietenii mei credeam ca voi cădea din nou prada alcoolului însă știind ca tatălui meu nu i-ar fi plăcut sa ma vadă suferind și chiar moștenindu-i firea tare precum stejarul, am reușit să trec peste acele momente de durere fără ajutorul tutunului sau chiar a alcoolului. Am avut parte și de sprijinul prietenilor care îmi erau aproape tot timpul și chiar mă amenințau cu bătaia dacă mă atingeam de alcool sau țigări. Acelor prieteni le sunt profund îndatorat și sper să mă pot revanșa față de ei intro bună zi.

În finalul acestor lucruri din viața mea personală pot spune că în ziua de astăzi mă consider complet vindecat de aceste vicii și duc o viață echilibrată, încercând să-i conving pe cei mai mici decât mine că tutunul și alcoolul nu sunt o soluție a problemelor lor sau un lucru demn de laudă în fața celorlalți, aceste lucruri arătând defapt lipsa de atenție și comunicare a acestora cu părinții lor și faptul ca acei copii nu se pot integra într-o societate fără vicii care să le distrugă viețile treptat.

Sper ca nu v-a plictisit aceste “amintiri”ale vieții mele și sper ca nu v-a făcut să aveți o părere proasta despre mine și vă mulțumesc pentru ca ați arătat interes pentru această problemă a societății și anume consumul de tutun și alcool.“

Sper din suflet că această mărturie de suflet a lui Gabi să vă fie de folos. Așa cum spuneam el este acum voluntar la 4 asociații și încearcă să fie de folos tuturor. Chiar dacă la fel ca fiecare din noi a mai încercări și dezamăgiri în viață acest tânăr a reușit să-și depășească problemele și sunt sigur că domnul Leontin este mândru de ceea ce face acum. Pentru mine Gabi este un exemplu de bunătate, curaj și jerfelnicie. Un adevărat prieten.

Am publicat această mărturie pe blog pentru că mi-a plăcut mesajul lui. Gabi oferă lumii un mesaj foarte important:

1 ALCOOLUL, TUTUNUL SAU DROGURILE NU SUNT O CALE DE A FI LA MODĂ ȘI NU NE VOR ADUCE RESPECTUL ȘI ADMIRAȚIA CELOR DIN JUR.

2 ELE NU SUNT O SOLUȚIE A PROBLEMELOR NOASTRE

3 VICIILE NU VOR FACE DECÂT SĂ NE CAUZEZE NOI ȘI NOI PROBLEME

4. MATURITATEA ȘI BĂRBĂȚIA PE CARE ADOLESCENȚII O CAUTĂ CU ATÂTA ARDOARE O DOBÂNDIM TOCMAI OPUNÂNDU-NE ORICĂREI ISPITE ȘI CĂDERI CE NE STĂ ÎNAINTE.

5. SUNTEM PE DEPLIN LIBERI ȘI NU TREBUIE SĂ NE LĂSĂM INFLUNȚAȚI ȘI SCHIMBAȚI DE ANTURAJ, ADEVĂRAȚII PRIETENI NE VOR DOAR BINELE ȘI NE VOR FERII DE PROBLEME, APRECIINDU-NE EXACT PENTRU CEEA CE SUNTEM

5. ORICE GREȘEALĂ AM FACE ÎN VIAȚĂ SĂ NU NE DESCURAJĂM, SĂ VORBIM CU PĂRINȚII, CU ADEVĂRAȚII PRIETENI ȘI CU PERSOANELE AUTORIZATE SĂ NE AJUTE (PĂRINȚI, RUDE, PREOȚI SAU PROFESORI)

NOTA BENE: TOATE DREPTURILE PRIVIND ACEST TEXT APARȚIN AUTORULUI GABRIEL CHIȘ

Vizitatori

45.4%Romania Romania
12.5%Republic Of Moldova Republic Of Moldova
7.9%Italy Italy
6.8%United States United States
6.8%Germany Germany
4.5%United Kingdom United Kingdom
4.5%Spain Spain
2.2%Canada Canada
1.1%Portugal Portugal
1.1%Ukraine Ukraine

Today: 2
Yesterday: 2
This Week: 10
Last Week: 27
This Month: 50
Last Month: 96

Comentarii recente

  • Asociația Umanitară „Alexandru Damian“, un strop de lumină și alinare în viața copiilor bolnavi de cancer

    • Roxana Popescu 12.05.2014 14:59
      Un articol foarte frumos. Pentru cei care sunt interesti sa fac voluntariat va recomand sa intrati ...
  • Cât costă un site?

    • Răzvan Ciule 28.09.2014 19:45
      Stimate domn vă mulțumesc pentru comentariu si va respect opinia, totuși consider că este necesar ...
       
    • anomim 09.04.2014 00:18
      :cry: gazduire 5 euro pentru un magazin virtual?:D si ssl? si vps, si cpu si baze de date serioase, si ...

Copyright © 2008-2014 All Rights Reserved. Toate drepturile asupra acestui site aparţin lui Răzvan Ciule. Pentru preluarea sau publicarea informaţiilor de pe acest site pe alte pagini vă rugăm să contactaţi autorul utilizand datele din cadru secţiunii de contact şi să precizaţi sursa. Orice modificare sau preluare a conţinutului fără consimţământul autorului reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii.

SEO monitor